Business-ul creste pana unde putem crestem si noi

Exista si o lectie mai personala in toata povestea aceasta.

Uneori, limitele pana la care poate creste o companie sunt si limitele pe care fondatorul ei nu a reusit inca sa le depaseasca in el insusi.

Nu cred ca toate problemele unui business sunt probleme de mindset. Ar fi superficial sa ignoram fiscalitatea, piata, competitia, accesul la capital sau contextul economic.

Dar cred ca exista momente in care compania ajunge in fata unei usi pe care fondatorul trebuie sa fie primul care are curajul sa o deschida.

Pentru mine, una dintre aceste usi a fost relatia cu cifrele.

Alta a fost relatia cu propria mea valoare.

Alta a fost capacitatea de a cere ajutor si de a accepta ca nu trebuie sa fiu cea mai buna in toate.

Daca as putea sa ma asez astazi la masa cu Ioana din 2015, cea care tocmai incepea Vanilla, probabil mi-ar spune:

„Eu nu fac asta pentru bani. Vreau doar sa construiesc ceva frumos.”

Iar eu i-as raspunde:

„Stiu.”

Chiar stiu.

Dar apoi i-as spune sa puna mai bine pe hartie fiecare cheltuiala. Sa inteleaga de la inceput cat costa cu adevarat sa produca un pantof. Sa invete mai devreme sa citeasca cifrele si sa nu confunde niciodata banii din cont cu banii pe care compania i-a castigat.

I-as spune sa se inconjoare de oameni foarte buni.

Sa nu mai creada despre ea ca este prea mica pentru ei, ca nu merita sa stea la aceeasi masa sau ca trebuie sa stie totul inainte sa ceara ajutor.

Pentru ca nimeni nu este bun la toate.

Unul poate intelege produsul. Altul finantele. Altul marketingul. Altul oamenii.

Nu suntem mai presus sau mai prejos unii fata de ceilalti.

Suntem buni in zone diferite.

Iar lucrurile mari se construiesc impreuna.

As mai invata-o ceva.

Sa nu se simta vinovata atunci cand compania castiga bani.

Pentru ca profitul nu inseamna ca visul a devenit mai putin autentic.

Nu inseamna ca ai inceput sa pui banii inaintea oamenilor.

Si nu inseamna ca ai tradat motivul pentru care ai inceput.

Daca este construit corect, profitul inseamna ca poti continua.

Ca poti plati oamenii.

Ca poti pastra meserii.

Ca poti investi.

Ca poti imbunatati.

Ca poti trece printr-o perioada grea fara ca prima solutie sa fie compromisul.

Ca poti spune „nu”.

Si ca, dupa unsprezece ani, poti deschide in continuare usa atelierului in fiecare dimineata si poti construi ceea ce ai vrut sa construiesti de la inceput.

Doar ca acum stii si cum sa il protejezi.

Profitul nu este recompensa antreprenorului pentru ca a construit ceva frumos. Este responsabilitatea lui fata de tot ceea ce a construit.

Asa ca, daca as putea sa-i las Ioanei din 2015 o singura idee, nu i-as spune sa viseze mai putin.

I-as spune sa invete mai repede cifrele, sa-si recunoasca valoarea, sa-si aleaga oamenii bine si sa nu-si ceara scuze pentru faptul ca vrea sa construiasca un business profitabil.

Iar apoi i-as spune exact ceea ce cred astazi:

Da, construieste ceva frumos. Dar construieste-l astfel incat sa poata exista si maine.