Cat valoreaza, de fapt, ceea ce faci?

Exista insa o alta parte a discutiei despre pret despre care vorbim prea putin.

Nu este doar matematica.

Este si psihologie.

Mult timp mi-a fost greu sa cer pretul corect pentru ceea ce cream.

Ma intrebam daca o clienta isi va permite. Daca va considera produsul prea scump. Daca, atunci cand vom creste pretul, comenzile vor scadea. Daca nu cumva ceea ce facem noi „nu valoreaza chiar atat”.

Astazi imi dau seama ca aceasta relatie cu pretul spunea foarte multe si despre relatia pe care o aveam cu mine.

Am vorbit in editorialul anterior despre faptul ca Vanilla Days s-a construit, intr-un fel, odata cu propria mea incredere.

Astazi vad si o alta dimensiune a aceleiasi povesti.

Mi-a fost mai usor sa creez valoare decat sa cer un pret corect pentru ea.

Vanilla a fost mult timp si locul in care m-am ascuns.

Mi-am creat aici propriul univers, unul frumos si sigur, in care puteam sa pun in produse lucrurile pe care eu insami invatam sa mi le ofer: incredere, putere, feminitate, vitalitate, bucurie.

Mi-am dorit ca femeia care poarta Vanilla sa se simta mai asumata. Sa simta ca poate. Sa puna o pereche de pantofi in picioare si sa aiba acea mica schimbare de postura care spune, inaintea cuvintelor: sunt aici.

Am vrut sa le dau putere pe tocuri.

Dar, in timp ce construiam toate aceste lucruri pentru alte femei, le construiam si pentru mine.

Caramizile Vanilla s-au asezat, intr-un fel, in acelasi timp cu caramizile Ioanei.

Si poate tocmai de aceea mi-a luat timp sa inteleg ca a pune un pret corect pe ceea ce construiesc nu inseamna lacomie.

Inseamna sa recunosc valoarea reala a muncii din spatele lui.