Ceea ce nu se vede când construiești un brand
- Ioana Cristodoru
- acum 6 zile
- 2 min de citit
Profilul meu poate să-ți arate o femeie cu un brand care crește frumos. Dar sunt multe lucruri pe care nu le vezi.
La 20 de ani încercam să-mi dau seama încotro vreau să merg.
La 22 de ani jonglam cu joburi, proiecte și multe încercări.
La 23 de ani am riscat și am pornit pe cont propriu — cu un prim eșec pe care tot eu a trebuit să-l duc.
La 24 de ani am deschis prima firmă pe numele meu.
La 27 de ani am pus primele baze ale a ceea ce avea să devină Vanilla Days. Am schimbat direcția de multe ori până am simțit că sunt exact unde trebuie.
La 32 de ani, în plină pandemie, nu am trimis pe nimeni în șomaj tehnic.Ba mai mult: tocmai preluasem cinci femei dintr-o croitorie — fără colecție, fără venituri, doar responsabilitate și cheltuieli.Și tot eu am luat deciziile grele care ne-au ținut pe linia de plutire.
La 34 de ani mutam o fabrică — cu tot stresul, logistica și presiunea care vin la pachet.
Astăzi, la 37 de ani, conduc o echipă, creez colecții, am showroomuri și un brand care crește în fiecare lună.Și merg mai departe cu aceeași determinare.
Și totuși…
Nu s-a văzut când am lucrat nopți întregi pentru că eram one-man show.
Nu s-a văzut când am învățat singură marketing, producție, logistică, e-commerce, finanțe – așa cum am putut.
Nu s-a văzut când am trecut prin hărțuire, abuz, plângeri, articole false — și am continuat să muncesc în liniște.
Nu s-a văzut când am plâns în atelier pentru că nu găseam soluția potrivită.
Nu s-a văzut nici singurătatea deciziilor pe care doar antreprenorii o înțeleg.
Nu s-a văzut stresul zilelor în care nu știam de unde vin banii pentru salarii, în timp ce contul era gol.
Nu s-a văzut momentul în care mi-am luat inima în dinți și, printre lacrimi, i-am cerut bani mamei — și nu era vorba de câțiva lei.
Nu s-a văzut responsabilitatea uriașă de a ști că de tine depind oameni și familii.
Și nici acum nu se văd.
Dar ele există.
Și au construit ceea ce se vede astăzi.
La un moment dat am ales să mă iau în serios.
Să nu aștept salvatori.
Să fac ceea ce este corect, chiar și când am fost judecată, criticată sau subestimată.
Am investit în abilități reale.
Am învățat să-mi aleg oamenii care chiar cred în mine și în Vanilla.
Am învățat să creez echipe.
Am învățat să conduc producție, să cresc un brand, să creez o comunitate.
Am învățat să vorbesc, să vând, să creez și să rezolv — fără scurtături.
Și am învățat să nu mai fiu perfectă.
Să las spațiu pentru proces, pentru greșeli, pentru evoluție.
Prea multe femei își irosesc anii așteptând momentul perfect.
Nu există moment perfect.
Există doar alegerea: începi sau nu începi.
Adevărul?
Nimeni nu vine să te salveze.
Dacă vrei mai mult, începi acum.
Înveți. Construiești. Investești în tine.
Și versiunea ta de peste câțiva ani îți va mulțumi pentru curaj.
Comentarii